A pierde sau a fi invins

Nu imi pare rau ca tricolorii au pierdut, ci ca au fost invinsi. Invinsi de propria lor mentalitate care, sa recunoastem, nu este una de luptator. Era evident ca va veni momentul cand vom pierde – sunt echipe superioare noua si care evolueaza in mod constant la un nivel pe care noi il atingem numai ocazional.

 

Problema se pune CUM pierzi. Ce frumos ar fi fost sa fi fost eliminati din campionat in urma unei evolutii ca cea din meciul cu Italia. Atunci, toate inhibitiile au fost lasate deoparte, am urmarit o echipa care nu se simtea cu nimic mai prejos de oricare alta campioana a jocului cu balonul rotund.

 

Suporterii au fost tot timpul la inaltime si au cantat imnul chiar si la sfarsitul meciului cu Olanda. Miile de romani care au fost prezenti pe stadion si care s-au comportat exemplar ar fi meritat mai mult din partea unui jucator tanar, decat sa auda la sfarsitul meciului ”trebuie sa ne vedem lungul nasului – mai mult nu putem!” Acesta nu a inteles, din pacate, ca acei fani care cantau ”Desteapta-te romane!” o faceau cu speranta ca echipa va reusi sa isi depaseasca propriile limite psihologice, chiar daca rezultatul pe tabela nu ar fi fost unul favorabil Nationalei.

 

Nu regret atat de mult penalty-ul ratat de Mutu, cat declaratia de mai sus sau cea a antrenorului care a afirmat ca ”baietii nostri au clacat psihic cand au aflat ca Italia are 1-0”.

 

Este un diagnostic trist, dar adevarat… Cand privim alte echipe care joaca cu o tarie psihica si o rezistenta de vointa demne de invidiat pana in ultimul minut al meciului, realizam ca nu e indeajuns ca avem jucatori ce evolueaza in cele mai mari cluburi din lume si antrenori recunoscuti pe plan mondial. Lipseste ceva, acel ceva pe care – in mod miraculos – l-am avut in partida contra Italiei. Atunci, pentru 90 de minute, am vazut o echipa de jucatori cu o vointa care nu s-a inmuiat nicio clipa in fata faimei adversarului, in ciuda eforturilor considerabile ale acestora. A fost o echipa a Romaniei care iesise din matca ingusta a defensivei ca strategie de joc, ca strategie de neam… si lupta cu incredere pentru a-si croi destinul cu propriile forte.

 

Ce pacat ca nu au procedat la fel si in meciul cu Olanda! Ar fi putut pierde luptand si nu ”clacand psihic”… Ar fi putut pierde un meci, insa ar fi spart barierele propriei mentalitati si ar fi oferit miilor de suporteri in galben o victorie, indiferent de scorul afisat. Antrenorul romanilor ar fi putut afirma nu numai un ”am iesit cu fruntea sus din competitie”, ci ”v-am oferit o victorie 100% romaneasca, bazata pe vointa si solidaritate”.

 

Ce frumos ar fi fost si, totusi, cat de aproape am fost!           

Tot despre ‘Nu’-ul irlandez

Subscriu la ideea ca, evident, ar fi existat modalitati mult mai democratice de alegere a Presedintelui…
Consider, insa, ca ar trebui sa disociem 2 aspecte: prevederile tratatului, care puteau suferi imbunatatiri sub diverse aspecte si motivele pt care tratatul a fost respins in Irlanda (sau pt care Constitutia a primit NU-ul francez sau olandez)

Sunt convins ca primul aspect nu a jucat un rol important in determinarea celui de-al doilea.
Prin alte cuvinte, Nu-ul irlandez nu are de-a face cu prevederile tratatului (alegerea Presedintelui, extinderea procedurii de codecizie, un Min de Ext etc etc) – ba chiar stau si ma intreb in ce masura erau votantii irlandezi constienti de continutul acestuia.
Acest aspect nu are nimic de-a face cu pertinenta celor mentionate in articol, privitor la eventualele proceduri de alegere a Presedintelui samd care ar fi putut imbraca o forma mult mai democratica.
Cat despre referendumul european care ar lua in seama majoritatea voturilor la nivel UE in detrimentul majoritatilor la nivel national – ar fi o idee buna…insa ce stat membru (stau eu si ma intreb?!) e gata sa spuna: noi acceptam un tratat chiar daca 75% din populatia noastra spune NU in cazul in care se intruneste o majoritate la nivel european???
Din pacate, suntem pe punctul de a pierde o ocazie excelenta de imbunatati procesul decizional european, de a da instrumentele necesare unor oameni/institutii ce ar fi devenit mai vizibile cetateanului UE si care ar fi putut actiona intr-un mod unitar, in numele unor politici care ar fi devenit mai coerente si care ar fi intarit convingerea omului de rand ca pe langa liderul national (sau poate chiar inaintea lui?!) exista, iata, liderul european pe care, (de ce nu?) l-ar putea simti mai aproape decat pe omul politic din statul de rezidenta.
Cat despre partidele politice europene, am dat recent peste site-ul celor de la Newropeans care au idei originale, chiar daca mesajul lor politic mi s-a parut inca in forma de incubatie… merita de vazut ce vor face la alegerile europene din 2009!

Un ‘NU’ irlandez

Scopul tratatului de la Lisabona era intocmai acela de a ‘creea’ Lideri la nivel european. Se propunea in tratat o Presedintie de 2 ani si jumatate, un ‘Ministru de Externe’ care sa fie la varful unui serviciu diplomatic unic (diversi specialisti au sugerat ca statele membre sa isi trimita cei mai buni si experimentati diplomati, tocmai pt a se evita formarea celei de-a 28a diplomatii…) samd.

Toate acestea ar fi creat premisele formarii Liderilor Europeni. Si cand spun acest lucru, nu ma refer la faptul ca nu ar exista personalitati de anvergura europeana, ci ca acestora le lipsesc tocmai instrumentele prevazute in tratat pentru a putea actiona eficient in numele unei Europe si pentru o singura Europà.

In acest fel s-ar fi asigurat posibilitatea, in timp bineinteles, intelegerii de catre cetateanul european (care ar fi votat NU in statele unde nu s-a organizat un referendum in cazul in care acesta ar fi avut loc sau care a votat NU, de curand, in Irlanda) a faptului ca functionarul de la Bruxelles lucreaza in folosul intregii Uniuni si ca il reprezinta si pe el, cetateanul de rand, oriunde ar rezida pe teritoriul UE.

Pentru ca liderii europeni sa fie perceputi ca atare de cetatenii statelor membre, alaturi de liderii lor nationali, ar trebui ca si primii sa aiba instrumentele necesare unei actiuni eficiente, coerente si convingatoare la nivel european, asa cum si cei din urma dispun de posibilitati specifice fiecarui stat in parte pentru o guvernare eficienta.

Din pacate, tratatul de la Lisabona care oferea prismele juridice necesare in acest sens, a fost refuzat de irlandezi, lasand UE in fata unor probleme carora li se cauta rezolvare chiar in aceste momente, la Luxemburg.       

Despre branding

Care va fi imaginea Romaniei in 10-15-20 de ani?

 

Cat de diferita va fi Romania din inimile si mintile romanilor de acasa sau cea a acelora care de Sarbatori strabat drumuri lungi numai pentru a regasi atmosfera de negasit pe alte meleaguri si cealalta Romanie, cea din mintile strainilor asa cum apare ea prin prisma experientelor proprii sau a celor auzite de la altii ?

 

Cat de multi vor mai fi cei din institutiile europene care sa priveasca cu circumspectie Romania in 20 de ani ? Ne vom gasi locul de necontestat in structura europeana, oricare va fi aceea?

 

Vom avea imaginea pe care ne-o dorim ? Chiar, oare care ar fi imaginea ideala pe care noi, romanii, ne-am dori ca altii sa o aiba despre noi ? Greu de spus, insa – cel mai probabil – una cu mult mai buna decat a noastra despre noi insine ! J

 

Oare alta generatie de romani, cei care acum au 10-15 ani, vor fi mai destepti, mai pregatiti, mai uniti, mai seriosi atunci cand vor avea 25-35 de ani decat romanii de astazi de aceeasi varsta? Ei vor fi populatia activa a tarii, viitorii turisti romani in Europa si in lume, viitorii parinti care vor educa generatiile urmatoare de romani ! Vor colinda Europa alti rromi decat cei de azi ? Se vor caza ei in hoteluri de lux in loc sa isi aseze taberele la marginea oraselor din Europa ?

 

Imbunatatirea nivelului de trai in tara si occidentalizarea societatii romanesti va fi ea suficienta pentru a avea o imagine impecabila ?

 

Greu de spus …

 

Dar oare chiar trebuie ca toate acestea sa se intample pentru a nu mai citi articole negative la adresa romanilor si a Romaniei ? Cu siguranta, nu !

 

Imaginea nu se va imbunatati cu invenatarea unor campanii gen fabulospirit sau orice alta campanie media, oricat de profesionista si ‘agresiva’ ar fi ea ! Media nu se poate substitui unui turism organizat inteligent ! Un turism care sa nu vrea sa il copieze pe cel grecesc sau spaniol sau italian sau frantuzesc. Ci sa fie unul autentic, specific zonei. Si care sa surprinda atat frumusetile vizibile, cat si pe cele mai putin evidente, spirituale, profunde, autenitice.

 

Turismul va construi imaginea Romaniei. Campaniile media, clipurile, filmulete de pe internet, nu fac decat – cel mult – sa starneasca curiozitatea. Fiecare grup de turisti straini va pune o bucatica la re-construirea imaginii tarii. Cu cat se va dezvolta mai repede acest sector, cu atat mai repede se vor rezolva problemele de imagine…

 

Din Delta pana in Maramures si din Banat si Cheile Bicazului pana la Manastirile din Moldova, trecand prin nenumaratele sate asezate in zone superbe, salbatice, ’strajuite’ de bisericute simple – aici se afla imaginea Romaniei. Care asteapta sa fie redescoperita !

 

‘Fabulospiritul’ opozitiei din Moldova

Incep prin a enunta direct si fara nicio introducere ca prestatia reprezentantilor politici moldoveni invitati la dezbaterea despre viitorul european al Republicii Moldova a fost una slaba. Fara a fi rautacios, ci doar din dorinta de a fi cat mai exact in ceea ce priveste impresia mea de final, as mentiona ca a fost un soi de succes comparabil cu cel al ‘fabulospiritului’ care se dadea odinioara drept solutie–miracol la relansarea imaginii Romaniei.

 

Invitatii moldoveni – independenti (precum primarul Chisinaului) sau reprezentanti ai diverselor partide de opozitie – nu au stiut sa profite de ocazia oferita. Tot ce am aflat de la ei au fost doar ‘rautatile’ lui Voronin si ale formatiunii acestuia. Bun, putea fi un inceput, insa prezentarea lor a vizat, aproape exclusiv, acest aspect. La final, asadar dupa cateva ore de prezentari, cineva din sala nu intelesese un aspect de baza, si anume daca conflictul din Moldova e unul etnic sau ideologic…

 

M-as fi asteptat ca reprezentatii opozitiei sa prezinte puncte de vedere asupra unor politici si realitati actuale, insotite de solutii propuse. Nu au reusit sa arate cum s-ar putea ei constitui intr-o alternativa, pur si simplu pentru ca nu au propus viziuni proprii (crezand probabil ca acestea sunt deja cunoscute de catre cei de fata, lucru evident fals asa cum a rezultat din intrebarile puse…)

 

Lipsa de coordonare intre speakerii din tabara Moldovei in privinta a ceea ce ar fi trebuit sa fie in final un mesaj unic si coerent adresat (si) grupului ALDE din PE, nu a fost acoperit decat (pe alocuri) de unele date si statistici interesante, insa un pic prea rupte (ca format, expunere si moment al interventei) de celelalte prezentari.

 

Cateva luari de cuvant din partea europarlamentarilor romani (socialisti si liberali) au punctat aspecte interesante si esentiale in acest an pre-electoral. Ar fi fost foarte bine daca si politicienii moldovenii si-ar fi incheiat macar interventia cu un mesaj clar si care sa sublinieze cu tarie aspectele ridicate de partenerii lor de la V de Prut (de ex. misiunile UE de observare a alegerilor sau prezenta acestora in perioada pre-electorala ramasa pana la scrutin)

 

Au fost, desigur, si aspecte interesante ridicate de moldoveni, insa a lipsit un lucru esential – MESAJUL. Ceea ce s-a intamplat e doar ca Voronin a fost … pârât la usa Europei si atat.

 

Finalul ? Un domn, vice-presedinte al Comitetului de Cooperare UE-Moldova, a incheiat dezbaterea si a prezentat concluziile asa cum le intelegea dumnealui din prisma celor auzite si a experientei proprii. Ce a spus ? In mare, s-a aratat rezervat privind prezentarile politicienilor moldoveni, simtind nevoia sa precizeze ca ‘in democratie se asculta toate parerile’ si, cum o parte lipseste (adica Voronin si ai sai), totul trebuie relativizat. De parca oamenii aceia nu erau acolo la invitatia grupului ALDE din care si stimatul domn facea parte. Si de parca, in aceasta calitate, ei (opozitia) nu ar fi fost indreptatiti sa prezinte propriile opinii fara a se simti vinovati ca ceilalti nu sunt prezenti. Totodata, domnia sa a tinut sa precizeze ca unii vorbesc romaneste, altii moldoveneste si – iarasi – trebuie ascultate toate partile… Am mai inteles tot de la acest domn ca, intr-adevar, Moldova face pasi spre UE cu greu, insa unele progrese au fost facute si acest lucru trebuie laudat (am citat din memorie). Ah, si inca un aspect mentionat en passant de stimabilul domn, anume ca delegatia parlamentara nu are intrare la dl Presedinte Voronin, atunci cand se deplaseaza la Chisinau. Acest privilegiu apartine exclusiv presedintei comitetului ‘poate pentru ca e femeie, poate pentru ca e socialista, nu se stie…’ (am citat din memorie).

 

Concluzie : moldovenii au fost un pic prea patimasi in expunerea ‘durerilor’ proprii (si numai a lor) si foarte dezorganizati. Iar dupa primirea lectiei-concluzie de la domnul vice-presedinte de Comitet, ar fi putut macar sa aplaude mai putin…

The Newropeans si Voronin

”Newropeans este prima mişcare politică transeuropeană care va candida în 2009 la alegerile europene în toate ţările membre ale Uniunii Europene – sub aceeaşi emblemă, acelaşi program şi acelaşi obiectiv.”

Intamplator am dat peste site-ul celor de la Newropeans http://www.newropeans.eu/ Mai exact peste ceea ce este e-journalul lor (sunt acolo cateva articole interesante) http://www.newropeans-magazine.org/ mai intai, dupa care curiozitatea m-a indemnat sa caut mai departe. Pagina lor internet e destul de bine pusa la punct si ideea in sine este chiar interesanta. Mi se pare insa ca raman destul de superficiali atunci cand se pune problema programului poitic (care cam lipseste de pe pagina lor internet), iar raspunsurile celui care a creat pe Facebook grupul Newropeans – Erasmus generation sunt de asemenea usor puerile http://www.facebook.com/photo.php?pid=268991&op=1&o=all&view=all&subj=2371593110&aid=-1&id=562806724
Pe aceeasi linie usor superificiala continua si Presedintele Newropeans, Franck Biancheri, cand vorbeste despre o ”Europa a nulitatilor” cu referire directa la clasa politica europeana: http://www.youtube.com/watch?v=l9Xaxlrch9E&eurl=http://www.newropeans-magazine.org/ (vorbeste de europeni, dar nu crede in existenta unui proiect european; mentioneaza oamenii politici nationali, negand existenta liderilor europeni etc) 
Totusi, recunosc ca ideea in sine este interesanta. La fel cum interesant va fi de urmarit rezultatul pe care il vor inregistra la europarlamentarele din 2009! 
Ascultandu-l pe Biancheri, chiar si dupa ce i-am remarcat inconsistentele rationamentului, ma gandeam de ce totusi nu ia nastere o organizatie similara Newromanians?! Ma gandesc la Newromanians din Romania si Moldova vecina. Pana la urma afinitatile culturale si lingvistice dintre romani si moldoveni (folosesc termenul politically correct) sunt mult mai mari decat cele dintre popoarele Evropei celei vechi. De ce nu ar lua nastere in Republica Moldova, unindu-se intr-o singura formatiune toti cei care cred in democratie si Europa, dincolo de culoarea politica a fiecarei formatiuni. Astfel, ar ramane Voronin singur ca non-Newromanian, vorbitor de moldoveneasca si ne-democrat. Ca mai apoi, printr-o reactie fireasca sa se contopeasca cu partidul politic din Romania pe care ei il considera cel mai pro-democratic si european, luand astfel nastere formatiunea Newromanians care sa acopere ambele maluri ale Prutului. Fantezist scenariul meu…. Bineinteles! De ce? Pentru ca pentru toate astea, asa cum istoria a dovedit-o in nenumarate randuri, e nevoie de un proiect (si de un context favorabil acestuia, as mai adauga eu…) Insa pentru un proiect e nevoie de lider(i). Nu neaparat regionali…asa cum ar vrea unii sa fie, dar indeajuns de profunzi in gandire cat sa poata sa ii dea viata si sa il faca credibil si convingator atat pe plan vertical (factorilor de decizie la nivel international - cei care pot influenta contextul) cat si pe plan orizontal (cat sa poate trece Prutul si sa atinga malurile Nistrului). In lipsa unui proiect bine gandit, le vin altora idei pe care le lanseaza in diverse directii si ne trezim ca pleaca Evropa urechea la dulcile soapte ”moldave”!  Dar daca nu reusim noi sa gandim un astfel de plan, mai avem o speranta: asteptam sa castige Newropeans alegerile, asa poate ca noii moldavi erasmusi si bursieri prin facultatile Romaniei se vor molipsi si ei cu entuziasmul vechilor europeni.  

MAFIA – Un brand de tara?

Ca raspuns la articolul publicat pe site-ul Hotnews.  

Este incredibil cum, intr-o tara europeana, clasa politica alege discursurile ieftine in loc de a ataca problemele reale ale populatiei. Sunt puse la stalpul infamiei ”tinte” care nu au nimic de-a face cu rezolvarea problemelor cu care se confrunta italienii. O mare parte dintre politicienii italieni dau dovada fie de rea-vointa, fie de lipsa totala de cunostinte in ceea ce priveste libertatile fundamentale pe care este construita Uniunea Europeana. A cere limitarea dreptului de circulatie ca solutie la pretinsa problema pe care o ridica imigratia este pur si simplu absurd atat dpdv juridic cat si moral. Mai mult decat atat, domniile lor uita cu usurinta cum s-au scurs, dupa cel de-al 2lea razboi mondial, valuri de italieni catre Franta, Germania, Belgia etc. Fenomen care a ajutat foarte mult refacerea economiei Italiei! Domnii Berlusconi, Fini, Bossi, Frattini uita de asemenea de milioanele de italieni care, odata cu trecerea Atlanticului in cautarea unei vieti mai bune, au dus cu ei si aliantele si razbunarile scrise cu sange de cutumele Camorrei. Dupa zeci de ani de asasinate si violente in orasele SUA s-a ajuns pana intr-acolo incat toate limbile planetei au adoptat si acceptat un cuvant (nascut in saracia sudului sicilian) cu o semnificatie clara si unitara: Mafia! Asa cum era normal, nimeni nu le-a reprosat nimic italienilor ca natiune, facand o distinctie clara intre infractori si restul populatiei. Nimeni nu a avut nici imaturitatea politica, nici lipsa de bun simt de a lua masuri care sa afecteze o intreaga populatie.
Oare ar trebui sa se simta vinovati toti italienii pentru impuscaturile intre bandele mafiote din Napoli? Sau alea nu sunt violente ‘demne’ de ziarele italiene pt ca au loc in ‘famiglia’?
Ar fi pacat ca oficialii europeni sa cada prada policitianismului ieftin al unora dintre decidentii italieni. Articolul de mai sus dovedeste ca nu e cazul si acest fapt e imbucurator.

In fata unui ghiseu european…

… si am ajuns. sunt in fata unui ghiseu ‘european 100%’. am o presimtire proasta imediat ce o vad pe tanti cea tanara ca isi aranjeaza nervos hartiile, prefacandu-se ca nu m-a vazut intrand!

Dau ’saru’ mana!‘ cuviincios si o intreb:

As vrea sa…

Nu stiu despre ce vorbiti, nu la noi…

Dar poate aruncati o privire pe formularul acesta? mi-au spus ca sa vin aici …

Sa dau un telefon, imi raspunde.

Ma uit la ea: nu are mai mult de 32-33 de ani; sta la un ghiseu si ii primeste pe astia de-alde mine pe care va trebui sa-i directioneze catre biroul/persoana potrivit(a). Banuiesc ca asta e indatorirea ei principala (in fine, pe langa faptul ca trebuie sa se asigure ca cei care ies sa fumeze o fac chiar in fata usii si nu in dosul ei .. ma rog, are un ecran in fata!) 

Vorbeste intr-un dialect pe care nu il inteleg si discutia telefonica se prelungeste; rade … interlocutorul i-o fi spus ceva nostim… se uita pe ecran… e clar, m-a uitat! dupa cateva minute bune ii fac semn ca… uf! in final, inchide.

nu stie nimeni… nu la noi…

pai, si eu, ce fac?

nu stiu, dom’le, nu la la noi… nu stie nimeni… (adica interlocutorul, caci nu cred sa fi vorbit cu mai multi!)

bine, multumesc. imi iau hartiile si plec.

Care e diferenta fata de ”tratamentul” primit in mod obisnuit in fata ghiseului romanesc?   

Dupa noul incident din Italia, in care un roman e acuzat de viol si tentativa de omor, s-a inflamat din nou mass-media. Se repeta la nesfarsit ca un roman este implicat in cutare sau cutare infractiune. Nu pot intelege de ce conteaza ca X ulescu e roman, magrebian sau mafiot sicilian ? E un infractor si – dupa ce cineva comite astfel de crime – nationalitatea nu mai are nicio importanta. Ar trebui lui Rudolf  Giuliani de exemplu sa ii fie rusine ca poarta genele celor care au trecut Atlanticul ducand cu ei aliantele si ura scrise cu sange de vechile cutume ale Camorrei ? Televiziunile din statele occidentale aratau in anii 50-60 imagini cu italienii, spaniolii si portughezii care s-au succedat in valuri masive catre Franta, Elvetia, Germania, prezentandu-i ca pe niste salbatici si paria ai Europei. Toate acestea sunt date uitarii acum!

Oare ar trebui sa se simta francezii ca natiune ‘vinovati’ de infractiunile care au loc in suburbiile Lyonului, Parisului si ale altor mari orase? Sau italienii pentru impuscaturile intre bandele mafiote din Napoli ? Sau alea nu sunt violente ‘demne’ de ziarele italiene pt ca au loc in ‘famiglia’?   

 

Ion Luca Caragiale

Amiaza maura

În aer e lene… Amiază de vară.
pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste!
Biulbiul este blondă, Fatme este brună;
O patimă oarbă şi alta nebună.
Ahmet simte bine că fierbe în ele
O ură cumplită, o ură de-aceleCe lasă din treacăt în neagra lor cale
Ruine şi sânge şi moarte şi jale.
Sunt două extreme, sunt două-antiteze…
Pornirea vrăjmaşe, el vrea s-o calmeze:
“Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet!
Pe stele şi lună! (răcneşte Ahmet
Ş-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc!
Mergi!”
“Nu vreau!!”
«Zic: du-te!!»
“Stăpâne… mă duc!”
…Fatme se supune şi pleacă fierbând,
Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând…
Fatme e departe… Emirul Ahmet
Cu blonda Biulbiula vorbeşte-n secret!
*
În aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară.
Biulbiul doarme-acuma deplin liniştită.
Fatme se întoarce… Figura-i, pălită
De focul ce-o arde, cu jale zâmbeşte.
Ahmet ia ciubucul şi ţintă-o priveşte.
“… Nebuno – el zice – te-apropie bine:
Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine…”
“Ştiu… Doarme acuma potrivnica mea:
Stăpâne, vorbeşte-mi şi mie de ea!”

Biulbiul doarme dusă… Emirul Ahmet
Cu bruna Fatmea vorbeşte-n secret…
Şi bruna, la rându-i, de vorbă sătulă,
Adoarme alături cu blonda Biulbiulă.
Emirul de vorbă şi dânsu-i sătul –
De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale
Ce dorm obosite, zdrobite de şale,
Adoarme-ntre două domoale neveste:
Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste…
… Şi-n aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară!